Prin intermediul cuvintelor pe care le folosim, modelăm lumea în care trăim. Acest modelare are un dublu impact: ne influențează lumea interioară prin subiectele pe care le accentuăm și la care tot revenim, și, în același timp, influențează lumea exterioară prin calitatea relațiilor pe care le dezvoltăm.

Atunci când ceva nu ne este pe plac, avem două alegeri importante în comunicare: să fim conștienți de noi înșine, de valorile și nevoile noastre, și să ne exprimăm cu respect și bunătate, sau să reacționăm dintr-un loc de frică, iritare sau furie, fără a fi conștienți. Această dinamică intervine în orice interacțiune, de la cele mai mici la cele mai importante.

Unul dintre pilonii fundamentali ai comunicării este respectul. Acesta ne îndeamnă să privim contextul și momentul în care comunicăm, să luăm în considerare persoana cu care interacționăm și să ne gândim la relația noastră cu acea persoană. Ne punem întrebări precum: Spunem adevărul? Ceea ce spunem este corect? Din ce starea interioară vin cuvintele noastre? Sunt rostite dintr-o parte binevoitoare și calmă sau dintr-o parte rănită și frustrată?

Există o relație directă între discursul nostru, intenția din spatele acestuia și modul în care ne exprimăm. Este crucial să ne întrebăm de ce vorbim și să fim deschiși și curioși cu privire la mesajul celuilalt. Este util să identificăm dacă ne vorbim din obișnuință sau dacă suntem aliniați cu valorile noastre. Ne întrebăm: Scopul vorbelor mele este unul benefic? Care este perspectiva celuilalt?

Conștientizarea ne conferă puterea de a fi prezenți, de a nu ne retrage, de a nu bloca experiențele care vin către noi.

Aceleași întrebări și reguli sunt aplicabile și în dialogul interior, și mai ales atunci când vocile interioare ne copleșesc. Este important să ne întrebăm cât de adevărat este ceea ce spunem și dacă acesta este momentul potrivit să explorăm un anumit subiect. Creem un spațiu zicând “uau. Sunt cam multe de spus aici!” – și putem face o scurtă meditație. Sau putem pune etichete mentale pentru a lărgi perspectiva și a crește conștientizarea meta-cognitivă. Și e foarte important – și cu noi sunt valabilă regula că atunci când o parte vorbește, cealaltă ascultă!

E bine să recunoaștem utilitatea discuției – poate că momentan e ceva mai important de făcut decât să disecăm firul în patru și să evaluăm. Care este mesajul pe care-l primim – este cumva o critică usturătoare? Iar apoi ajutăm vocea critică să se transforme, să reformuleze în ceva util, constructiv – îi spunem: “hei, nu e ok. Am nevoie de mai mult respect! Ce vrei de fapt să-mi spui?”. Ascultă mesajele utile, fără a te opune, fără a da putere mesajelor negative.

Cu cât suntem mai conștienți de felul în care vorbim cu noi înșine, de felul în care ne ascultăm pe noi înșine – cu răbdare, compasiune, cu atât vom fi mai capabili să-i ascultăm pe ceilalți și să primim ce au de spus!
Schimbările necesită timp, răbdare și practică. Trebuie să ne tratăm cu blândețe și să nu ne auto-criticăm. Pe măsură ce progresăm, vom observa cum vocile interioare devin mai puțin tumultoase. Putem să nu doar să ne dăm seama dacă un dialog este plăcut sau neplăcut, ci și cât de frecvent sau de intens se petrece acest dialog.

Un aspect important este conflictuul – acesta este natural în orice relație! Conflictul nu este o problemă, ci însăși esența unei relații care-și caută profunzimea. Când ne “ciocnim”, de fapt ne cunoaștem, ajungem să ne vedem din alte perspective, să recunoaștem că suntem diferiți și că a fi diferit este sănătos!

E firesc să vrem să fugim de conflicte, pentru că nu am prea experimentat conflicte sănătoase. Dar fuga de conflict înseamnă dezangajare fată de relație, duce la pasiv-agresivitate, ostilitate.
Putem privi conflictul ca pe o confruntare a diferitelor puncte de vedere. Poate fi o oportunitate de creștere, împăcare, învățare. A învăța să pășim mai departe împreună consolidează relația! Eu pot fi eu, tu poți fi în continuare tu, și putem rămâne conectați! Conflictul nu înseamnă pierderea conexiunii. Poți rămâne conectat chiar dacă nu ești în totalitate de acord cu celălalt! Acest lucru este valabil în orice relație.

Și, cel mai important – să nu polarizăm! Polarizarea înseamnă opoziție, opoziția înseamnă apărarea propriei păreri sau poziții, și prin polarizare pierdem oportunitatea de a învăța despre și de la celălalt!