În ultimul timp aud destul de des utilizarea în limbajul comun a unor termeni din psihologie – un semn al deschiderii și curiozității de a afla ce este sub suprafața a ceea ce se vede, a reacțiilor și comportamentului nostru.
Dintre acești termeni face parte și „narcisismul”. Colocvial, etichetăm ca narcisic pe cineva care nu-l vede, nu-l observă pe celălalt, un sinonim al egoismului. Doar că de „egoism” ca termen ne-am plictisit, aducem ceva ceva nou, aparent mai puțin jignitor. În esență, narcisicul și egoistul sunt sinonime, descriind persoane care se cred în mod distorsionat în centrul universului.
Aș vrea să privim mai îndeaproape la înseamnătatea acest cuvânt, să-l punându-l pe axa narcisisism – altruismul.
Pe scurt, altruistul este o persoană care se preocupă în mod dezinteresat și sincer de bunăstarea și binele altora. Aceștia acordă prioritate nevoilor și intereselor celorlalți în detrimentul propriilor interese și se implică adesea în acte de bunătate, generozitate și compasiune fără a aștepta nimic în schimb.
În opoziție, narcisicul are o nevoie de admirație și o lipsă de empatie față de ceilalți, cu un sentiment exagerat de importanță de sine și crede că este special sau unic. Deseori, alături de nevoia de admirație excesivă au un puternic sentiment de îndreptățire.
Fiind pe o axă, pe un spectru, fiecare persoană poate prezenta anumite trăsături narcisice sau altruiste în grade diferite, uneori depinzând de situație. Este important de evaluat de care parte a punctului de mijloc se află în mare parte a timpului și cât de departe de mijloc.
De asemenea, este important să știm că a fi „puțin narcisic” sau „puțin altruist” sunt zone de normalitate, nu există un echilibru perfect. Problema apare când nu mai e vorba de „puțin”, și se ajunge la trăsături din ce în ce mai evidente de narcisism sau altruism (ajuns la dependență). O zonă în care, în cazul narcisismului, cei din jur sunt afectați de un sentiment de confuzie, identitate greu de stabilit datorită nerecunoașterii și invalidarii emoțiilor, valorilor, nevoilor și o stimă de sine scăzută, traume emoționale,. Este bine să recunoaștem că experiența fiecărui individ va varia în funcție de gravitatea trăsăturilor narcisiste, dar și de alți factori.
Cum este narcisicul?
Narcisiștii au un sentiment exagerat al propriilor abilități, cunoștințe, raționamente, realizări și importanță. Ei pot căuta în mod constant atenție, admirație și recunoașterea acestor abilitați și laude din partea celorlalți, pentru a-și întări percepția de sine umflată. Acestui sentiment i se spune grandoare: ei pot crede că sunt superiori celorlalți, unici sau speciali într-un anumit fel. Acest sentiment de grandoare se poate extinde la mai multe aspecte ale vieții lor, cum ar fi inteligența, aspectul, cunoștințele, realizările sau statutul social.
Nevoia de grandoare provine dintr-o stimă de sine fragilă, iar persoanele cu tendințe grandioase se bazează adesea pe validarea externă pentru a-și menține valoarea de sine. Aceștia pot fi preocupați de statut, putere sau posesiuni materiale ca mijloc de validare a percepției de superioritate pe care o au ei înșiși. Un anumit nivel de încredere în sine și de convingere în propriile abilități este normal și de dorit, și este altceva decât o grandomanie, care dusă la extrem provoacă dificultăți în formarea unor relații sănătoase, la o lipsă de empatie față de ceilalți și la provocări în adaptarea la feedback sau critici.
Așadar, în relația cu ceilalți, narciscii nu au empatie sau au dificultăți în a empatiza cu sentimentele și experiențele celorlalți. Ei adesea ignoră sau minimalizează emoțiile celorlalți, deoarece se concentrează în primul rând pe propriile nevoi și dorințe.
Narcisiștii pot exploata și profita de alții pentru a obține un câștig personal. Îi pot manipula și folosi pe ceilalți pentru a-și satisface propriile nevoi (fizice sau emoționale, sau de statut, apartenență), fără a ține cont de bunăstarea acelor persoane, având o mentalitate îndreptățită, “li se cuvine”, așteptând un tratament special, privilegii și un tratament favorabil din partea celorlalți. Ei pot crede că merită tot ce este mai bun din toate, fără a fi nevoiți să muncească pentru asta.
Mai mult, narcisiștii au o dorință constantă de atenție, admirație și validare. Ei caută validarea externă pentru a-și menține stima de sine fragilă și pot deveni furioși sau disprețuitori dacă nu primesc admirația pe care o doresc.
Narcisiștii afișează un sentiment de superioritate și aroganță. Ei cred că sunt mai buni decât ceilalți și simt nevoia de a-și afirma dominația sau controlul în interacțiunile sociale. Și o fac folosindu-se de învinovățirea, desconsiderarea, manipularea, exploatarea celorlați.
E bine de știut că se estimează că prevalența narcisismului este estimată la 6% din populație, adică 1 din 17 persoane are un grad de narcisism mai mult sau mai putin grav, afectându-i relațiile, munca și starea de bine generală, dar mai ales afectând calitatea vieții celor din jur! Și înseamnă că de-a lungul vieții ne-am întalnit, și am relaționat in diferite forme cu cel putin un narcisic, afectându-ne încrederea în propria valoare, judecată, în propriile emoții, intuiții, relații.
Curios de mai multe despre tine sau relațiile tale? Contactează-mă și descoperim împreună.
