Există tratament pentru frică? Ar trebui să existe?

Distribuie articolul:

Pentru a găsi un răspuns la această întrebare, trebuie s-o înțelegem. În primul rând, “frica” este un concept abstract, dar pe care-l putem aduce într-o zonă tangibilă, palpabilă prin ceea ce anume simțim când ne este frică: simțim un gol în stomac, un nod în gât, ne simțim inima bătând cu putere, simțim că leșinăm, că ne vine s-o luăm la fugă, să țipăm? Cum știm că ne este frică?

La ce ne gândim când simțim cele de mai sus? Ne este viața pusă în pericol? Este viața altcuiva în pericol? Este incertitudinea care ne neliniștește? Cât de rău, ce rău ni se poate întâmpla?

Ce vrem să tratăm? Frica-emoție? Gândul la frică? Reacția noastră fiziologică?

Iar după ce despicăm firul în cel puțin patru, găsim și răspunsul cel mai potrivit.

În general, frica este sănătoasă. Semnalează un pericol, iar reacția noastră ne asigură supraviețuirea. Cum ar fi să nu ne fie frică de înălțime? 

Frica nu trebuie tratată, ci înțeleasă.  Frica ne semnalează o schimbare (in mediu), o schimbare aversivă, la care trebuie să răspundem, căutând informații stocate în creier despre situații și contexte similare, moduri de soluționare, iar mintea caută cea mai bună variantă de acțiune, mobilizând resurse, parcurgând pașii pentru a restabili echilibrul psiho-comportamental.

Se întâmplă însă ca mecanismul de reacție-reechilibrare să aibă nevoie de reglaje fine: de exemplu, rămânem blocați în reamintirea unor situații similare și nu trecem la acțiune…

Sau, datorită faptului că am fost expuși de prea multe ori la situații neplăcute (pericol fizic, amenințări reale sau percepute, stres psihic, critici, pedepse), mintea noastră a creat mecanisme de recunoaștere a primelor semne care ar putea duce la un pericol real sau, de cele mai multe ori, imaginar, și ajunge să vadă o amenințare în orice. Astfel, frica se transformă în anxietate. Anxietatea nu mai are legătură cu ce se întâmplă în mediu, ci cu scenariile aversive și de evitare a unor ipotetice pericole. 

Cheia acestui mecanism este “ipoteticul”. Depășim frica atunci când trecem de la dezechilibru/pericol la actiune/re-echilibrare. Dar situațiile ipotetice răman la faza “și dacă”, fără plan și fără acțiune, adică într-o ruminație anxioasă, care ne tot micșorează zona de confort, de mișcare, de viață, căci mintea s-a obișnuit să găsească noi și noi semnale de avertizare. Și atunci când spațiul existenței în echilibru se micșorează considerabil, ajungem să ne fie frică chiar și de frică, pentru că,  negăsind cale de ieșire, doare.

Pe lângă frică și anxietate avem și panica. Sau atacurile de panică. Aparent sunt într-un crescendo, dar nu sunt neapărat legate între ele – sunt condiții emoționale diferite, dar se pot întâmpla împreună. 

Atacul de panica este o frică intensă, o disperare, însoțită de reacții fiziologice puternice: transpirații, bătăi puternice ale inimii, tremurături, dificultăți de respirație și senzația că cineva sau ceva amenință siguranța.

 Ameliorarea simptomelor de anxietate și a atacurilor de panică ar trebui să aibă la bază un tratament medicamentos (prescris de un medic psihiatru), alături de un demers terapeutic. Medicamentele vor ameliora simptomele, dar nu pot acționa asupra cauzei. Identificarea gândurilor care produc sau însoțesc anxietatea și atacurile de panică și modificarea acestora se poate face printr-o terapie, relativ scurtă, cognitiv-comportamentală. Această terapie este eficientă, bazată pe “aici și acum”. Sunt cazuri în care este nevoie de o explorare mai profundă a cauzelor, a sursei gândurilor, să fie nevoie de o reinterpretare a unor evenimente bine ascunse sub straturi psihice de protecție. 

Anxietatea vine de multe ori peste durere, multă tristețe (însoțită de neputință) sau furie (dorința înăbușită de a acționa pentru a îndepărta sursa durerii). În aceste cazuri și atunci când anxietatea ne permite să dezvelim ceea ce este dedesubtul ei, ea nu-și va mai avea rostul și “energia” care susține anxietatea (ruminațiile) va putea fi direcționată în altă parte. 

De notat însă: frica nu ne este un dușman. Frica ne-a ajutat să supraviețuim.

 

Sursa foto: kindpng.com