iertare

Iertarea: constrângere sau eliberare? (1)

Distribuie articolul:

Mai ştim să iertăm? Sau o facem prea uşor? Putem ierta cu adevărat?

Trebuie să recunosc că eu resimt un mare gol în stomac atunci când aud acel “trebuie să ierți”, de prea multe ori, devalorizat prin titluri de cărți sau workshopuri și uneori prea religios care prezintă iertarea ca pe un panaceu universal la suferințe, la traume, la abuzuri, nevroze, sărăcie sau boli. 

Poate tocmai pentru că, pentru mine, iertarea are semnificații mult mai adânci. 

Putem ierta orice? Pe oricine? Este iertarea cheia universală cu care deschidem uşa spre echilibrul interior sau este rezultatul unei reechilibrări? 

Putem ierta greșeli voluntare? Greșeli repetate? Unde ne sunt limitele? 

Suntem iertați pentru orice eroare? Oricând? Oricum?

Avem nevoie de empatie pentru a înțelege ceea ce noi percepem ca greşeală față de noi? Putem ierta fără a ne pune în “papucii” celuilalt?

Unde trasăm limitele? Şi pentru cât timp? 

Suntem diferiți, în diverse momente ale evoluției noastre, în situații deosebite, cu felurite experiențe. Cum reacționăm atunci când ni se spune că am greşit? Cum resimțim eroarea? 

Sunt doar o parte dintre întrebările care apar în cabinetul de psihologie.  Răspunsurile diferă, iar “tratamentul” este unul personalizat. Fiecare dintre noi avem o, cum îmi place mie s-o numesc, amprentă psihică unică. 

Soluțiile pot fi multiple. Complexe sau foarte simple. Iertarea vine, deseori, ca o consecință a unei înțelegeri diferite a ceea ce s-a întâmplat. Este o alegere, este un act voluntar, care vine din interior, nu ca o impunere din exterior. 

Iertarea este un proces, nu se petrece pocnind din degete și nici nu se poate programa. Iertarea, în sine și ca proces, este un act strict personal, care se realizează din iubire și cu iubire (inclusiv față de sine) și nu din frica “flăcărilor iadului sau a karmei”. 

Să nu uităm: căutăm un progres, nu perfecțiunea!

Desigur, putem povesti mai multe la Cabinet. Îmi poți scrie dacă îți doreşti. 

În terapie drumul nu e întotdeauna uşor, dar nu eşti singur în această călătorie.