De obicei, când spunem “relații” ne gândim la cei din jurul nostru, la cei cu care interacționăm frecvent.
Dimensiunile relațiilor: de la familie la sine
Însă relațiile înseamnă mai mult decât atât, au loc pe mai multe planuri, și sunt intercondiționate – avem relațiile cu familia de origine, cu neamul: sursa vieții, a primelor experiențe în lume, a primilor pași în viață. Din aceste relații preluăm convingeri (ce se cuvine, ce nu se cuvine, ce se face, cum se face etc), povești, creem sau ducem mai departe legături si legăminte. Prin aceste relații trăim, simțim iubirea, și ne creem modelul propriu a ce inseamnă a iubi și a fi iubit. Pe plan mental-emoțional, aceste relații sunt rezultatul din (dar se și reflectă în) securitatea fizică a familiei, a grupului, capacitatea procurării celor necesare vieții, capacitatea de a se simți confortabil, în siguranță, de a se descurca singur. Aici se fundamentează și relația cu legea și ordinea socială și familială.
Un alt tip de relație este cel cu partenerii, legăturile pe care le formăm cu oamenii, ‘împărțirea pâinii’. Este ‘spațiul’ în care ne cinstim (sau nu) unii pe alții, unde se configurează etica și respectul în relații. Mental-emoțional, aceasta este zona în care explorăm vina, vinovăția, puterea, controlul, sexualitatea, potența sexuala, banii, și… creativitatea!
Descoperirea sinelului, rezistența și integritatea, puterea personală se conturează și rezultă din relația cu noi înșine. Ne place de noi, sau nu, avem încredere în noi înșine? Ne apreciem, ne cinstim, avem grijă de noi, sau ne poziționăm în plan secund, pentru că nu știm să ne recunoaștem propriile nevoi, dorințe, năzuințe? Poate ne este frică să devenim ‘egoiști’ neștiind că exista un nivel sănătos și necesar de egoism? În relația ‘eu – cu mine’ învățăm responsabilitatea de a lua decizii, percepem sensibilitatea la critică, și tot aici sădim ‘onoarea’.
Relația cu emoțiile și legătura cu divinul
Din relația cu sinele se nasc stima sau aprecierea de sine, frica și intimidarea, respectul și încrederea în sine.
Apoi, suntem în relație (sau nu…) cu emoțiile noastre, prin legătura sinelui cu sufletul, a gândirii cu inima? Mental-emoțional, vorbim de iubire și ură, resentiment și amărăciune, durere și furie, angajament și singurătate, iertare și compasiune, speranța și încredere. Multe procese terapeutice se centrează pe acest nivel și duc la îmbunătățirea semnificativă a vieții datorită faptului că acest spațiu al relației dintre noi, sine și suflet este în legătură puternică cu cele trei tipuri de relații descrise anterior, precum și cu cele trei ce urmează, fiind puntea de legătura dintre nivele pământești și cele mai abstracte, precum voința, puterea minții (al adevărului suprem), relația cu divinitatea. Practic, orice schimbare la nivelul relației eu-sine-suflet pune în mișcare, armonizează aspecte din cel puțin o altă relație.
Revin însă la celelalte tipuri de relații, continuând cu relația noastră cu voința. În ce măsură știm ce vrem și de ce vrem. Relația nevoie – voință, adică puterea de mobilizare a capacităților pentru a satisface o nevoie. O nevoie a noastră, o nevoie preluată inconștient, nevoia altora – din familie sau din afara ei – unde poate apărea activismul (politic, ecologic, religios etc). Pe plan mental-emoțional avem aici expresia sinelu, puterea de a ne urma visele, capacitatea de a lua decizii, folosirea puterii personale pentru a crea, dar și dependența, critica, credința, cunoașterea. Tot în această relație apare predarea voinței personale voinței Divine (atentie – nu se confunda cu voința conducătorilor organizațiilor religioase și spirituale).
Relația noastră cu adevărul
Modul în care ne raportăm la Adevăr, în care îl simțim, determină calitatea relației noastre cu acesta – avem adevărul nostru, sau avem deschidere și către ideile altora, oricăt ar fi de diferite de ale noastre? Căutăm adevărul sau căutăm să-i convingem pe ceilalți de adevărul nostru? Există o cunoaștere conștientă și una inconștientă, inuitivă. Pe plan mental-emoțional lucrăm pe auto-evaluare, capacitatea intelectuală, sentimentul competenței, abilitatea de a învața din expreriența. Și mai ales pe flexibilitate, pe capacitatea de a privi din alte unghiuri, de a admite ca ‘se poate și altfel’.
În retația noastră cu adevărul căutăm, ne jucăm cu răspunsuri la întrebari extrem de abstracte – știu ce știu? știu ce nu știu? știu de unde știu ceea ce știu? ‘jocul’ se joacă mai mult pe nivel intuitiv, al puterii minții de dincolo de logică și rațiune, unde se îmbină cu creativitatea, inspirația, și cu geniul. Este un spațiu în care orice este posibil, unde nu există nimic decât potențialul de a fi orice, în care s-au cufundat marii gânditori, inventatori, artiști, de unde au adus și apoi au materializat idei revoluționare, mărețe. Însă, nu este doar pentru acest nivel de realizări. Cu toții putem conștientiza că se poate și altfel decât cum am fost convinși că trebuie să… (și completați voi cu propriile cuvinte și convingeri…). Putem ieși din relații toxice, putem să luăm propriile decizii în viață, putem să purtăm o fustă mai scurtă, putem să recunoaștem că suntem diferiți, și viața nu înseamnă o succesiune stereotipă de evenimente.
Conexiunea cu divinul: o călătorie personală
Relația cu Divinul, sau racordarea la Divinitate vine o dată cu abandonarea în ‘facă-se voia ta!’, în modul personal și individual al fiecăruia dintre noi. Unii creem aceasta relație în biserica propriei credințe, alții în liniștea minții. Însă, indiferent de cale și ritualuri, este o conectare la ceva care este dincolo de noi, și despre care putem vorbi doar prin metafore – iar metaforele, știm bine, pot avea semnificație diferita pentru fiecare dintre noi, astfel că, este foarte posibil să vorbim despre aceleași lucruri, dar să înțelegem altceva… Mental-emoțional, relația cu Divinul are legătură cu abilitatea de a avea încredere în viață, valori, etică, curaj, lipsa ego-ului, umanitarism.
Din relația cu Divinul vine cu un tip special de încredere, care eclipsează fricile umane obișnuite. Atenție – este vorba de transcendere și nu de negare, redirecționare…
Iar acum, la final, vă invit la a vă privi găndurile care au apărut parcurgând textul. Vă simțiți aliniați, armonioși în relatiile voastre, sau întămpinați rezistențe? Dacă au apărut rezistențe, puteți face o scurtă auto-analiză, pentru a vedea din ce zonă vine (se poate ca o stare de tristețe apărută la rândurile despre voință să fie conectată cu capacitatea de a ne simti confortabil și în siguranță în familie, în neam).
Voi reveni în articole următoare cu mai multe detalii despre fiecare dintre relații. Fiecare dintre noi avem o constelație diferită a acestora, și nu există un model universal către care să tindem. Abordarea este mai degrabă de a aduce o înțelegere în viața noastră, astfel încât să putem păși în pace și cu împăcare în viață. Să putem iubi și să ne putem simți iubiți.
