Spiritualitatea si psihologia.
- Psihologia este o știință, o cunoaștere bazată pe observare, măsurare, decupare, corelare.
- Spiritualitatea este o înțelepciune, o cunoaștere intuitivă a ceea ce este dincolo de simțuri, a ceea ce știința poate (acum) confirma.
Spiritualitatea și psihologia nu se exclud. Partea confirmată științific a spiritualității, a intrat în sfera științei. Astfel că se spune că spiritualitatea, credința începe unde se termină știința. Unde se termină „ce știu”, începe „ce cred”.
În cercetarea științifică se pornește de la o presupunere, o idee: „cum ar fi dacă…”, „și dacă…”. Știința nu a apărut de sine stătător – a pornit de la nevoia de certitudine, de previzibilitate. Iar prima metodă științifică este observația. Așadar, putem spune că din antichitate și până acum, cei care „preziceau” vremea aveau la bază un set de date culese prin observație de-a lungul anilor, transmise generațiilor. Erau meteorologi empirici. Azi avem la bază aceleași date, imbogațite cu altele din diferite domenii, avem altă tehnologie. Dar asta nu înseamnă că dacă vântul bate din nord nu va fi mai rece decăt atunci când vine dinspre sud. Știinta modernă a creat doar o cale mai rapidă și mai detaliată de cunoaștere și predictibilitate.
La fel și în știința psihicului uman, a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Să ne aducem aminte că acum 5-10-15 ani meditația, yoga, mindulness-ul erau privite ca niște bizarerii orientale, din domeniul psiho-para-pupu. Azi sunt incluse în protocoale de ameliorare a diferitelor simptome:
- anxietate
- depresie
- chiar în afecțiuni fizice grave.
Știința, prin certitudinea pe care o aduce, a ajutat la popularizarea unor concepte și practici care prin lipsa lor de familiaritate creau suspiciune și teamă.
Dalai Lama a spus că este dornic să se testeze științific toate credințele din buddhism. Iar dacă știința le va contrazice, credințele vor trebui adaptate.
Parcursul meu de psiholog își are originea tot în spiritualitate,am „hoinărit” prin lumea invizibilului, a legaturilor nevăzute. Mi-am căutat răspunsuri, cauzalități, conexiuni mai largi. Curiozitatea lui „dar de ce” m-a dus pe căi lungi și provocatoare. Am aflat de conștiința, dimensiuni ale existenței, am participat la grupuri de meditații, ritualuri și workshopuri shamanice. Este o realitate fascinantă, dar în care te poți pierde la fel de ușor pe cât te poate speria. Unii aleg să trăiască mai mult „acolo”, într-un aici și acum paralel – aș putea spune, ca într-un fel de meta-date, în meta-realitate, minimizând realitatea existenței în spațiul tridimensional și polarizat al Omului (scriind îmi dau seama că nu ne place ce aduce Meta – pentru că pare controlată de alții, dar de fapt trăim într-o anumită măsură într-un alt fel meta-realitate).
Dar este alegerea fiecăruia cum privește spiritualitatea. Fiecare avem bula a noastră între deloc științific și deloc spiritual.
Eu am simțit nevoia de psihologie ca pe o ancorare a cunoașterii de dincolo de știință, în realitatea pământeană. Ce pot face, cum pot utiliza cunoașterea și înțeleciunea pentru a-mi maximiza existența de aici și acum, pentru a avea o viață cât de satisfăcătoare în condițiile pe care le am – ca sumă a trăsăturilor genetice, legăturilor transgeneraționale, a factorilor de mediu, a convingerilor formate sau preluate.
