Oare în ce relație putem fi cu un narcisic?
Narcisicii sunt bine cu ei înșiși, nu simt că ar avea o problemă (de gândire, comportament, atitudine) care ar trebui tratată. Ei consideră că ceilalți au o problemă și trebuie să se trateze astfel încât să se fie conformi cerințelor narcisicului – cum scriam într-un articol trecut, ei se consideră îndreptățiți, că li se cuvine – pentru că sunt cel puțin speciali și trebuie tratați ca atare.
Cei din jur însă suferă. Dacă și până când realizează că sunt manipulați emoțional, confuzați de realitatea distorsionată a celuilalt, că nu primesc empatie ci doar critică, că trăiesc într-un roller-coaster emoțional, se vor întreba ce e defect la ei… cine sunt de fapt?
Cel mai mare impact îl au, firește, relațiile apropiate: cu un părinte sau partener narcisic.
A fi copilul unui părinte narcisic este o experiență complexă și provocatoare, cu efecte profunde asupra bunăstării emoționale, a stimei de sine și a dezvoltării generale. Părinții narcisiști pot manipula emoțiile copiilor lor pentru a servi propriilor nevoi (de recunoaștere, grandoare, admirație). Se vor folosi de vină, rușine sau frica pentru a controla și modela comportamentul copilului.
Înseamnă a fi extensia celuilalt și prețuit doar când corespunzi unor standarde foarte înalte duce la o stimă de sine scăzută și la o imagine de sine negativă. Vor crește simțindu-se nedemni, inadecvați sau căutând în mod constant să fie perfecți și aprobarea celorlalți.
Emoțiile și experiențele copiilor sunt adesea respinse sau invalidate. Un părinte narcisic poate deprecia sau ignora sentimentele copilului lor, ceea ce duce la dificultăți în exprimarea emoțiilor și în stabilirea unor relații emoționale sănătoase.
În alte cazuri, copiii părinților narcisici se vor simți forțați să preia roluri și responsabilități ale părinților, devenind îngrijitori pentru nevoile emoționale ale acestora neglijând propria dezvoltare și propriile nevoi. Primesc iubire și atenție în mod inconsecvent – pentru copilul nu le îndeplinește așteptările sau nu reflectă pozitiv asupra lor – iar oricât s-ar strădui copilu să intuiască nevoia narcisicului, va eșua, căci nu este vorba de o nevoie realistă, ci de o gaură neagră care absoarbe tot. Acest lucru poate crea confuzie și anxietate la copil, deoarece nu știe niciodată când va primi iubire sau se va confrunta cu respingerea.
La acestea se adaugă lipsa autonomiei și individualității prin subminarea autonomiei și sentimentului de sine al copilului, prin descurajarea gândirii independente, impunerea credințelor și valorilor proprii. Și, poate cel mai trist este că invalidarea constantă, manipularea și lipsa de sprijin emoțional pot duce la anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mintală, rezultat al unor traume complexe.
A crește langă un narcisic creează o viziune distorsionată a normalității unei relații… căutând familiaritatea, copiii deveniți adulți se vor trezi în brațele unui partener narcisic. Dar acesta e doar unul din factorii care conduc la stabilirea unor relații de acest tip.
Care sunt efectele relației cu un partener narcisic?
Și ca partener, narciscul este manipulativ, pentru a controla și domina relația. Prin gaslighting (adică prin turnatul de gaz pe foc), culpabilizare și jocuri ale minții generează îndoieli asupra percepției și realității proprii. Sentimentul lor exagerat de superioritate face ca celălalt să se simtă inadecvat sau nedemn, ducând la îndoială și o imagine de sine negativă.
Narcisicii sunt pricepuți să distorsioneze realitatea și ducă la îndoieli asupra propriilor experiențe. Ei pot nega sau răstălmăci adevărul, ceea ce face dificilă încrederea în propriia judecată. Ei pot fi abuzivi emoțional și verbal, folosind insulte, limbaj înjositor și amenințări pentru a menține puterea și controlul. Îl izolează pe celălalt de prieteni și familie, subminând rețeaua de sprijin sau accesul la o vedea o altfel de normalitate, adâncind sentimentul de dependență și control.
Relațiile narcisiste favorizează adesea dinamica codependentă, în care se devine excesiv de dependent de aprobarea și validarea partenerului. Partenerii ajung să prioritizeze nevoile narcisicului în detrimentul celor proprii, să-și piardă simțul sinelui, să fie prinși într-o relație lipsită de empatie, în care nu există sprijin emoțional autentic. Le resping sau minimalizează sentimentele, nevoile și experiențele, lăsându-i să ne simtă nevăzuți, neauziți, neglijați din punct de vedere emoțional. Și întrebâdu-se ce e defect la ei, ce greșesc….
Este importantă recunoașterea acestor efecte și să acorde prioritate propriei stări de bine!
Dacă vă regăsiți într-o relație cu un părinte sau partener narcisic, căutarea de sprijin din partea unui terapeut sau consilier vă poate oferi îndrumare, validare și strategii pentru a face față provocărilor și pentru a explora opțiuni de relaționare mai sănătoase.
